Constelațiile sistemice și familiale reprezintă o metodă terapeutică inovatoare și profundă, care a câștigat popularitate în ultimele decenii. Dezvoltată de terapeutul german Bert Hellinger în anii ’70, această abordare își are rădăcinile în diverse discipline și practici.
Hellinger a combinat elemente din terapia sistemică, fenomenologie, psihodramă și diverse tradiții spirituale pentru a crea o metodă unică de explorare și vindecare a dinamicilor familiale. Prin observarea atentă a relațiilor și tiparelor din familii și alte sisteme, Hellinger a descoperit principii fundamentale care guvernează aceste sisteme și influențează viețile indivizilor.
Constelațiile oferă o perspectivă holistică asupra problemelor personale, văzându-le ca manifestări ale unor dinamici mai largi din sistemul familial sau organizațional. Această abordare permite participanților să obțină insight-uri profunde și să experimenteze schimbări transformatoare într-un timp relativ scurt.
Concepte cheie:
- Câmpul morfogenetic: Acest concept, împrumutat din biologie, se referă la un câmp energetic informațional care conectează membrii unui sistem. În contextul constelațiilor, se crede că acest câmp conține toate informațiile despre relațiile, evenimentele și emoțiile din istoria sistemului. Reprezentanții într-o constelație pot accesa aceste informații intuitiv, chiar fără a cunoaște detalii despre familia sau sistemul explorat.
- Ordinele iubirii: Hellinger a identificat trei „ordine ale iubirii” care, atunci când sunt respectate, permit sistemelor să funcționeze armonios:
a) Apartenență: Fiecare membru al sistemului are dreptul de a aparține, inclusiv cei excluși sau uitați. b) Ierarhie: Există o ordine bazată pe timp și funcție. De exemplu, părinții vin înaintea copiilor, membrii mai vechi înaintea celor noi. c) Echilibru între a da și a primi: Relațiile sănătoase necesită un schimb echilibrat de resurse și recunoaștere.
- Conștiința familială: Acest concept se referă la o formă de conștiință colectivă care operează în cadrul familiilor și altor sisteme. Aceasta poate influența comportamentele și destinele membrilor, adesea în moduri inconștiente. Prin constelații, această conștiință poate fi adusă la lumină și transformată.
- Loialitatea ascunsă: Adesea, membrii unui sistem pot adopta comportamente sau destine similare cu ale membrilor anteriori, ca o formă de loialitate inconștientă. Acest fenomen poate explica repetarea unor tipare negative sau autosabotarea, chiar atunci când individul încearcă conștient să le evite.
Aceste concepte formează baza teoretică a constelațiilor sistemice și familiale. Ele oferă un cadru pentru înțelegerea dinamicilor complexe care operează în familii și alte sisteme, permițând intervenții terapeutice profunde și transformatoare.
